!!! "SE NON E VERO E BEN TROVATO"

ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT
adeseori cânt
o dragoste fără ţarmuire
fără să mă tem fără să uit
fără să tulbur sensul ei
utopic abstract, Între Cer
şi Pământ dintre Visuri
şi vise aleg clipa
sub a cărei lumină
să mă pot (re-)defini
clipa în care să înţeleg
cui voi dărui
cea de pe urmă convingere
adeseori rup tăcerile
dintre Cer şi Pământ
atâtea câte am adunat
într-o viaţă netăinuită
prădată dosită
într-o viaţă în care
chipuri se subţiază
ridicol şi curg
printre degetele
mele semeţe printre
cuvintele mele de piatră
printre trăirile mele
de onix, Biete chipuri
duşmane!biete chipuri
ucigaşe clădite în fond
de acelaşi Dumnezeu iubitor!!!

adeseori mânia aceasta
o împărtăşesc DOAR Mamei
mele pierdute mamei mele
uitate în oglinzile
unei case cu ziduri
ce cresc spre neant

adeseori fericirea
aceasta o strig
printre visuri şi vise
fericirea o torn în pahare
preopinenţilor
fără sens
fără sens
fericirea
o torn
în pahare
străinilor
o dau de mâncare
păsărilor sălbatice
o dărui oricui şi oricând
în cele din urmă
trebuie fireşte împărţită

nu mă îndoiesc vreodată de legi-
le interioare al fiecarei fiinţe
umane, doar că Dumnezeu priveşte
iată Pustiul dintre Cer şi Pământ


TRA CIELO E TERRA
spesso canto un amore
senza riva senza paura
senza dimenticare
senza sconvolgere
il suo senso utopico
astratto, tra Cielo
e Terra tra i sogni
scegliero la luce
del momento in cui
potrei definirmi
il momento in cui capiro
a chi regalero la mia
ultima convinzione

spesso io rompo i silenzi
tra Cielo e Terra, tantissimi
quanti ho raccolto nella vita
non confida nascosta nella vita
in cui facce ridicolmente
sottile si perdono
tra le mie dita altezzose
tra le mie parole di pietra
trai i miei sentimenti
di pietra, Poveri visi
ostili poveri visi
assasini costruiti in fondo
dello stesso Dio

spesso questa rabbia
la sto confessando
solo a mia Mamma perduta
a mia madre nascosta negli specchi
di una casa con muri che si innalzano
al caos spesso questa felicità
la chiamo tra i sogni questa felicità
la verso nei biccheri degli stranieri
o dedico sempre e chiunque la felicità
ci vole condivisa con gli altri!!!
Non metto in dubbio le leggi
del dentro di esseri umani, soltanto
che Dio guarda il vuoto
tra Cielo e Terra

!!!! "SE NON E VERO E BEN TROVATO"

ELHAOS
(unu)

,nimic nu va putea şterge
paşii desenaţi în timp
decât un alt vis dintre atâtea
visuri ale unei vieţi nedestăinuite
imi soptea peste ani Elhaos

îl priveam în amănunt
îl subjugam în tăcere
il detestam
il condamnam
iar el supravieţuia
acutelor sale iluzii
iar el desena
pe aceleaşi nisipuri
plecarea mea
intoarcerea
amară oricum

, ploile lungi şi reci
ale unei veri anonime
se vor prabuşi
peste noi deopotrivă
-vroiam să-i şoptesc

AVE MARIA

piove sulle strade antiche

arriva Virginia Woolf
poi parte
dopo che mi guarda
molto tempo
negli occhi

arriva
il Straniero
nella soglia

sparisce
appare

ed io
sto cantando Ave Maria
sto cantando Ave Maria

sto ridendo
finalmente

poi casco in ginocchio
e dico bugie

canto Ave Maria ed piove sulle strade

scende la sera sulle strade larghe

Ave Maria

IL CAMELEONTE

Ce'qualche dimenticanza

che mi sta schiacciando
non posso non
posso ascoltare questo eco
stordito!
questa confusione tra i visi
le mani di mia madre
spostando disperate
nelle mie mani disperate
spostando caldo freddo
fino alla morte

(per la mia Mamma!!!)

EFEMERIDELE SUNT GARDA MEA DE CORP, poem

MAMEI mele, cea mai profundă şi specială fiinţă din lume!; cea mai umană fiinţă, cea mai iubită...


în vremea când ştiam să tac
şi pe când îngerii dormeau
printre lucrurile din odaia mea
pe când întrebările nu aveau
răspunsuri şi trebuia să îmi
învăţ duşmanii pe de rost
în vremea când semenii mei
aveau două picioare şi aveau
două mâini (, fiecare doar
cu un singur deget arătător!!!)
în vremea când orice durere
avea şansa de a se dilua
în eter în secunda uriaşă
a naşterii sale
şi tot în vremea când
nici nu ştiam că voi fi
nevoită să spun că
m-am sălbăticit tocmai
datorită vieţii duse aduse
duse printre jivine
mama îmi mângâia creştetul
sufletul şi eu mă certam cu Dumnezeu
pentru toate clipele mele incerte
şi în tăcere iubeam un coşmar
de fapt blând în fond vagabond
infidel în care străinii intrau încălţaţi
sfidând drama continua dramă
sfidând respectul de sine patima
pustie pentru valorile vieţii
De atunci efemeridele
sunt garda mea de corp
liniştile ucigaşe sunt
prietenii mei de o viaţă

cineva mă acuză
de anonimat altcineva
îmi retează rădăcinile
cu un buldozer uriaş
cineva imi pune in ceai picaturi
pentru distrus trecutul
altcineva îmi înfige în spate
un pumnal cunoscut

nimeni dar nimeni astăzi nu
îmi mai este mamă
să o pot atinge să pot
să o strig pe nume să pot
să îi spun cine sunt