" Niciun sacrificiu nu este dezonorant, cum este sacrificiul de a îngenunchia, de a nu (mai) fi tu însuţi ! "

(Viorica Ungureanu Bertea)

marți, 15 iunie 2010

!!! "SE NON E VERO E BEN TROVATO"

ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT
adeseori cânt
o dragoste fără ţarmuire
fără să mă tem fără să uit
fără să tulbur sensul ei
utopic abstract, Între Cer
şi Pământ dintre Visuri
şi vise aleg clipa
sub a cărei lumină
să mă pot (re-)defini
clipa în care să înţeleg
cui voi dărui
cea de pe urmă convingere
adeseori rup tăcerile
dintre Cer şi Pământ
atâtea câte am adunat
într-o viaţă netăinuită
prădată dosită
într-o viaţă în care
chipuri se subţiază
ridicol şi curg
printre degetele
mele semeţe printre
cuvintele mele de piatră
printre trăirile mele
de onix, Biete chipuri
duşmane!biete chipuri
ucigaşe clădite în fond
de acelaşi Dumnezeu iubitor!!!

adeseori mânia aceasta
o împărtăşesc DOAR Mamei
mele pierdute mamei mele
uitate în oglinzile
unei case cu ziduri
ce cresc spre neant

adeseori fericirea
aceasta o strig
printre visuri şi vise
fericirea o torn în pahare
preopinenţilor
fără sens
fără sens
fericirea
o torn
în pahare
străinilor
o dau de mâncare
păsărilor sălbatice
o dărui oricui şi oricând
în cele din urmă
trebuie fireşte împărţită

nu mă îndoiesc vreodată de legi-
le interioare al fiecarei fiinţe
umane, doar că Dumnezeu priveşte
iată Pustiul dintre Cer şi Pământ


TRA CIELO E TERRA
spesso canto un amore
senza riva senza paura
senza dimenticare
senza sconvolgere
il suo senso utopico
astratto, tra Cielo
e Terra tra i sogni
scegliero la luce
del momento in cui
potrei definirmi
il momento in cui capiro
a chi regalero la mia
ultima convinzione

spesso io rompo i silenzi
tra Cielo e Terra, tantissimi
quanti ho raccolto nella vita
non confida nascosta nella vita
in cui facce ridicolmente
sottile si perdono
tra le mie dita altezzose
tra le mie parole di pietra
trai i miei sentimenti
di pietra, Poveri visi
ostili poveri visi
assasini costruiti in fondo
dello stesso Dio

spesso questa rabbia
la sto confessando
solo a mia Mamma perduta
a mia madre nascosta negli specchi
di una casa con muri che si innalzano
al caos spesso questa felicità
la chiamo tra i sogni questa felicità
la verso nei biccheri degli stranieri
o dedico sempre e chiunque la felicità
ci vole condivisa con gli altri!!!
Non metto in dubbio le leggi
del dentro di esseri umani, soltanto
che Dio guarda il vuoto
tra Cielo e Terra

2 comentarii:

Anonim spunea...

Frumos,sensibil si cu multa simtire scris. Unde/de unde atata sensibilitate azi?????????????

Anonim spunea...

Sensibilitate, bun simt, un mare caracter, geniu. Am citit undeva pe www.agonia.com intampinarea catre dv. a unei scriitoare italiene in care afirma ca ar fi foarte invidiosi "marii" scriitori contemporani(???) daca ar afla de opera dv.
http://italiano.agonia.net/index.php/poetry/1750457/AVE_MARIA

Complimente!